Oamenii sunt fiinte sociale si de aceea incercam de-a lungul timpului sa ne facem cat mai multi prieteni. Atentie insa la calitatile lor sufletesti pentru ca unii ne dau tarcoale doar atunci cand au ceva de castigat de pe urma noastra, iar prietenii adevarati sunt foarte putini. Acest lucru il sugereaza si urmatoarea povestioara.
Intr-o zi doi prieteni se plimbau prin padure. La un moment dat dintr-un tufis se ivi un urs. Unul dintre cei doi oameni se urca agil in varful unui copac, fara sa mai dea atentie prietenului ramas in fata pericolului. Omul, vazand ca ursul se apropie infometat, gasi o solutie de ultim moment si se lungi la pamant, luand pozitia mortului.
Ursul il adulmeca o vreme, dar pentru ca cel care zacea isi tinea respiratia cum putea el mai bine, ursul crezu ca omul este mort de-a binelea si se indeparta.
Cand pericolul trecu definitiv, cel din copac reveni pe pamant, langa prietenul sau pe care il intreba razand:
- Ce ti-a soptit ursul la ureche cad ai stat acolo pe jos, lungit?
- Ursul mi-a spus sa fiu pe viitor mai atent la cei din jur si sa nu ma mai imprietenesc cu oamenii care ma lasa balta exact atunci cand am mai mare nevoie de ajutor.
Aceasta situatie o intalnim in viata cotidiana. Unii oameni se lauda ca sunt sociabili si de aceea au multi prieteni. Insa acesti prieteni care sunt o companie placuta in caz de distractie nu sar in ajutor sa te salveze daca esti in pericol. Dar daca stai sa iti iei prietenii la bani marunti, descoperi ca in final ai foarte putini prieteni adevarati pe care poti conta in orice moment.
