Ii placeau inaltimile. Ii placea sa fie vecin cu Stelele, sa locuiasca in Castelul Cerului, sa priveasca Lumea de sus si sa se mire cat e de mica. O iubea pe Mama Iarna si ii placeau povestile pe care le spunea ea fiecarui fulg ce se nastea. Ii placeau inaltimile, bineinteles. Fiecarui frate-fulg ii placeau. Dar micutului Fulgusor ii placea cel mai mult zborul. Zile intregi visa cum se-arunca indraznet pe Pamant, cum oamenii il aplauda cand coboara, cum danseaza vesel si face giumbuslucuri, cum este incoronat Regele Fulgilor de Nea. Ce mandra va fi mama de el!
- Si ce senzatie! Suspina Fulgusor cu capul in manutele lui subtirele, ce senzatie trebuie sa ai cand cazi! Se gandi el si o lacrima ca de cristal i se prelinse din ochisori.
- Daca mai plangi mult, ai sa te topesti si-ai sa ajungi pe Pamant ca o biata picatura de ploaie, chicoti Cea-Mai-Frumoasa-Steluta-De-Zapada privindu-l cu drag.

- Eu n-am sa ma topesc, spuse Fulgusor. Eu am sa zbor si-am sa dansez in aer si toti oamenii ma vor aplauda si se vor aduna sa ma vada cum cad. Am sa cad in parculetul ala verde de-acolo, stiai? O sa dansez in jurul bradutului din mijlocul parcului, o sa dansez si-o sa ma invart pana am sa obosesc… apoi am sa ma asez pe Crenguta aia de brad si-am sa-i fur o sarutare.
Cea-Mai-Frumoasa-Steluta-De-Zapada se infurie:
- Ba n-ai sa cazi pe Crenguta aia de brad. Nici macar n-ai sa dansezi in Parcul ala. Mama Iarna o sa se infurie si-o sa te pedepseasca daca ai sa te abati de la drumul nostru. Noi doi trebuie sa cadem impreuna, ai uitat? Si Cea-Mai-Frumoasa-Steluta-De-Zapada se indeparta furioasa… si Fulgusor continua sa viseze la clipa cand va fura o sarutare Crengutei…
- Veniti, copii, striga Mama Iarna. A venit momentul sa faceti ce v-am invatat.
Si Iarna isi aduna toti fulgii, ii saruta pe fiecare pe frunte si ei devenira albi-albi, stralucind de mandrie si de voie buna. Apoi fiecare fulg se aseza la locul lui si Iarna le dadea avant pe rand, unul dupa altul, ca sa cada asa cum ii invatase.
Cea-Mai-Frumoasa-Steluta-De-Zapada si Fulgusor au pornit deodata. Trebuiau sa zboare, sa faca un drum lung si sa se uneasca deasupra unei fabrici de zahar.
- Yupiiiiiiiiii, striga Cea-Mai-Frumoasa-Steluta-De-Zapada fericita… Grabeste-te, Fulgusor, trebuie sa aterizam deodata pe Pamant.
Dar Fulgusor se indeparta, se indeparta mereu.
- Nu te abate de la drumul tau! Mama Iarna o sa te pedepseasca! striga zadarnic Cea-Mai-Frumoasa-Steluta-De-Zapada, in timp ce Fulgusor se indeparta, se indeparta mereu.
Fulgusor nu o mai auzea. Se avanta cu curaj spre Parc, hotarat sa fure sarutarea Crengutei. Simtea in stomac ceva, ca un ghem, ca un gol care crestea si crestea si, pentru o clipa, bietul fulg s-a temut ca se topeste si ca nu va mai ajunge la Crenguta.
- Nu te abate de la drumul tau, ii sopti Vantul incercand sa-l impinga.
- Lasa-ma, tipa Fulgusor si se avanta cu si mai mare viteza spre Parc.
- Nebunule! Se supara Vant si-l lasa sa zboare incotro vroia.
Si micutul fulg zbura, zbura mereu… in curand avea sa ajunga in Parc. Vedea deja bancile, vedea Bradutul cu crengutele lui, o vedea pe Crenguta.
“Doamne, e mult mai mare decat mi-o aminteam, isi spuse Fulgusor. Sper sa nu ma inghita cand o sarut.”
- Buna dimineata, Crenguta, striga el. Am venit la tine.
Vesela, Crenguta se foi in bataia Vantului:
- Buna dimineata, straine. Cine esti si de unde ma cunosti?
- Eu sunt Fulgusor, am sa dau un spectacol pentru oameni, in curand. Te cunosc de cand m-a facut Mama Iarna, de cand am deschis prima data ochii. Te-am vazut si m-am indragostit de tine.
Crenguta scoase un clinchet vesel:
- De unde vii si pentru ce?
- Vin din Regatul Cerului, unde stateam impreuna cu fratii mei – Fulgii, cu Norii Pufosi, cu Picaturile de Ploaie, cu Stelele si cu Departarile Albastre. Am venit ca sa-ti fur o sarutare.
- Nimeni nu mi-a mai furat vreodata o sarutare, rase Crenguta. Nu ti-e teama ca am sa te intep? Vezi tu, eu am o multime de ace verzi – se scutura mandra – poate fi periculos sa ma superi.
- Ba nu poate. Eu am sa dau un spectacol atat de frumos, incat ai sa te indragostesti de mine si ai sa vrei sa te sarut. Apoi ai sa ma tii in bratele tale si eu am sa stralucesc pe crenguta ta.
Si Fulgusor incepu sa se rostogoleasca in aer, sa sara, sa se invarta si sa danseze cum stia el mai frumos.
- Ningeeeeeeeeee! Strigau copiii din Parc, intinzand bratele in sus si incercand sa prinda fulgii de zapada.
- Mama, tata, priviti! Striga o copila cu nasucul rosu, aratand spre Fulgusor.
Iar Fulgusor dansa, se-nvirtea, sarea si se rostogolea in aer, fericit…
- Ti-am spus eu ca oamenilor o sa le placa spectacolul meu, ii spuse el Crengutei, facand un triplu-salt minunat, asa cum il invatase Iarna. Eram cel mai bun dansator, acolo, in Regatul Cerului. Mama Iarna vroia ca eu sa ma unesc cu Cea-Mai-Frumoasa-Steluta-De-Zapada, ii sopti el cu mandrie.
- Imi pare bine ca nu ai facut-o. Te iubesc, Fulgusor, te iubesc si te-astept de cand eram intr-un mugur, ofta Crenguta. Iarta-ma ca nu te-am cunoscut mai devreme. Daca tu nu m-ai fi strigat, n-as fi ridicat niciodata ochii spre cer si m-as fi uscat fara sa iubesc niciodata.
Si Fulgusor aluneca lin pe Crenguta, furandu-i o sarutare.
- Nu-i asa ca noi doi o sa fim impreuna pentru totdeauna? il imbratisa Crenguta, fericita.
- Pentru totdeauna, repeta Fulgusor si-si spuse in sinea lui ca a meritat… a meritat tot drumul, toate zilele in care a visat sa ajunga aici, toate sperantele pe care nu a lasat pe nimeni sa i le franga. A meritat… era mult mai fericit decat isi imaginase…
Dar fericirea lor a durat doar o dimineata. Furioasa, Iarna l-a certat pe Fulgusor:
- Copil neascultator, de ce te-ai abatut de la drumul tau?
Si, suparata, Iarna a plecat din Parc.
- Nu pleca, a rugat-o Fulgusor, simtind cum se topeste. Te rog, nu pleca inca…
- Fulgusor, plangea Crenguta, vazandu-l cum se transforma intr-o picatura de apa. Ramai cu mine, dragul meu, ramai cu mine pentru totdeauna…
Si Crenguta plangea, plangea intruna, vazand cum i se topesc pe rand toti fulgii de zapada care o impodobisera atat de frumos. Plangea si isi frangea manutele in bataia Vantului, vazandu-l pe Fulgusor tot mai moale, tot mai transparent…
- Nu pleca, te iubesc! Noi doi trebuia sa fim impreuna pentru totdeauna, plangea Crenguta…
Dar Fulgusor a cazut odata cu primele Raze ale Lunii… A fost ultima picatura de ploaie care a parasit-o pe Crenguta. Disperata, ea a intins manutele, s-a chinuit sa il prinda si sa il traga inapoi in bratele sale, dar el a alunecat soptindu-i cu glasul stins:
- Te iubesc, Crenguta, am sa te iubesc intotdeauna…
Si, in lumina Lunii, Fulgusor a stralucit pentru ultima data, dansand cu ultimele puteri, in drumul lui spre Pamant.
- Nu plange, Crenguta, am fost cel mai fericit fulg din Regatul Cerului, ii soptea Pamantul in fiecare dimineata.
- Am sa te iubesc, Fulgusor, am sa te iubesc pentru totdeauna, plangea Crenguta scuturandu-se de roua, de picaturile de ploaie si de oricine incerca sa-i mai fure o sarutare…

.