Candva, un tanar singur la parinti a ajuns la finele studiilor academice. Pentru ca parintii sai erau oameni cu stare, iar el terminase cu brio facultatea, visa la un dar scump: o masina.
De ceva vreme, tanarul dadea tarcoale unui magazin auto unde ochise o masina de lux. Dorindu-si drept cadou de absolvire autoturismul respectiv, el si-a exprimat fatis dorinta, stiind ca tatal sau are puterea financiara sa i-o achizitioneze.
Intr-un final se apropie ziua absolvirii, insa tanarul incepu sa simta o usoara dezamagire. Nici un indiciu nu arata ca masina mult visata va deveni a lui.
In ajunul festivitatii de absolvire, tatal si-a chemat fiul in birou pentru a-l felicita si a-i oferi un dar. Era o cutie frumos impachetata. Baiatul gasi in ea in loc de cheile de la masina, asa cum spera, o biblie scumpa, imbracata in piele. Pe coperta era inscriptionat numele lui cu litere de aur.
Insa acest cadou era prea putin pentru tanarul absolvent. Infuriat pe parintele sau, ii arunca tatalui cateva cuvinte de repros si pleca, fara sa mai intoarca inapoi capul. Tanarul pleca definitiv din casa parinteasca si rupse legatura cu toti ai casei.
Anii s-au scurs, iar tanarul de odinioara deveni un om de afaceri prosper. Dupa o vreme, barbatul acum matur realiza ca nu si-a mai vazut tatal din ajunul absolvirii facultatii. Dar pana sa se hotarasca sa plece la casa parinteasca primi o telegrama. Prin aceasta primi vestea mortii tatalui sau. Aceeasi telegrama il instiinta ca toata averea ii revine lui. Ce folos oare ca mai primea averi cand era deja bogat?
Si oare la ce ii foloseau banii, casa, respectiv o masina scumpa dupa moartea tatalui, avand in vedere ca ultima lor intalnire nu fusese tocmai amicala?
Ajuns in sfarsit in casa parinteasca dupa ani buni, inima i-a fost coplesita de tristete. Masa grea, din stejar masiv arata la fel ca in ajun de absolvire. Biblia era tot acolo, nemiscata, in aceeasi pozitie in care el o lasase inainte sa paraseasca casa parinteasca. Fiul deschise biblia in sfarsit, cu ochii in lacrimi. Intorcand o fila, cazu pe podea un plic alb.
S-a aplecat sa ridice plicul, pe care se afla adresa magazinului auto de unde sperase cu ani in urma sa primeasca masina mult visata. In plic, un contract de vanzare, datat in ziua absolvirii ii demonstra ca masina il astepta in garaj de ani buni.
Din pacate oamenii adesea trag concluzii gresite si din graba pierd esentialul. Asa cum tanarul din poveste a rupt legatura brusc cu tatal sau pentru ca nu a deschis biblia la timpul potrivit. Daca ar fi gasit cu ani in urma contractul de vanzare al masinii, cu siguranta tatal nu ar fi murit de inima rea si nici fiul nu ar trai cu constiinta patata pentru fapta lui necugetata.
Anumite lucruri nu mai pot fi schimbate, iar regretele sunt de prisos atunci cand te repezi cu manie la gatul celui care iti vrea binele pentru ca in final acesta sa piara, iar tu sa ramai singur si neconsolat.
De aceea, insist sa nu mai treceti cu vederea binecuvantarile lui Dumnezeu pentru simplul fapt ca nu sunt impachetate asa cum doreati.
